Pentru țăranul român al lui Ernest Bernea, lumea este o taină care poate fi contemplată cu ochiul lăuntric și care își are obârșia în Dumnezeu.
Astăzi, când prea puțini mai iubesc cu adevărat această țară, recunosc în țăranul român, în producătorul local, în meșteșugar și în omul simplu una dintre ultimele expresii vii ale elitei morale românești. Ei poartă mai departe rânduiala primită și nealterată de generații.
Rodul muncii lor nu este doar fruct, pâine, miere sau brânză. Este încredere. Este continuitate. Este speranța zilei de mâine.
Este o mare cinste să-i întâlnești și să stai de vorbă cu ei. Într-o lume în care aproape totul trece prin ecrane și intermedieri, ei păstrează adevărul întâlnirii directe dintre om și om, dintre muncă și recunoașterea ei.
Duminică, 12 iulie, la 7.30 dimineța, voi fi la Târgul de la Domnești, județul Argeș, un târg cu o vechime de peste 90 de ani, o oglindă fidelă a vieții comunitare și a unei economii a încrederii. Acolo, producătorul își privește cumpărătorul în ochi, iar cumpărătorul știe de la cine primește rodul pământului. Poate că aceasta este, până la urmă, esența unui sat viu și a unei țări care nu și-a uitat sufletul...
Dar dacă vrem ca munca aceasta să aibă spor și binecuvântare, trebuie spus cu dragoste și cu răspundere: în credința noastră ortodoxă, nu putem cere spor de la Dumnezeu cu târgul deschis în timpul Sfintei Liturghii, așa cum este acum. Ideal ar fi ca sâmbăta să fie pentru târg, iar duminica pentru Dumnezeu și pentru familie. Cu timp, răbdare și, mai ales, cu dragoste, toate se vor așeza într-o bună rânduială creștină în țara noastră.
Călin Georgescu
