In școala generală era o poveste despre bunicii care erau trimiși să mănânce singuri într-un colț al camerei și toți eram revoltați de gestul copiiilor. In România, odată, băiatul cel mare rămânea în casă cu părinții, iar aceștia erau sfătuitorii gospodăriei. Sub un acoperiș trăiau în armonie trei sau patru generații și nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că bătrânii trebuie duși la vreun cămin sau azil. Vacanțele le-am petrecut la bunici, la Maglavit: Străbunică, bunici și eu, nepotul neastâmpărat. Exista un respect fabulos pentru Străbunica Leana, care ținea cu mână de fier gospodăria. Acest respect a dăinuit până în ultima clipă. Soțul străbunicii, străbunicul meu deci, Gheprghe, pe care nu l-am cunoscut, fusese primar în comună iar bunicul era șef de brigadă, șef la IAS. O familie superbă! Bunicul meu, Constantin, niciodată nu a ridicat vocea- ferească Dumnezeu mâna-, la bunica mea, Maria.(Îi zicea “Mița”) Atunci când se supăra, îi zicea: “-Mă’ Bulgăroaico!” N-am știut mult timp de ce, pentru că atunci când l-am întrebat mi- a zis că a “furat-o” de la bulgari cu sania într-o iarnă când a-nghețat Dunărea: intre timp, după ce am cunoscut familia bunicii, am aflat că era o glumă. Acestea erau familiile de români. Cea mai mare rușine publicâ era când îți duceai părintele sau bunicul la azil. Nu mai vorbesc de soț sau soție, că nu exista așa ceva. Am văzut aseară că una duntre victime din căminele groazei a fost soțul unei doamne care la televizor era bine și care și-a dus bărbatul la cămin Inainte, întreaga comunitate te blama, ce zic eu, nici nu se concepea așa ceva. A avea grijă de părinți sau bunici era în firea lucrurilor. Te bucurai de prezența lor. te sfăfuiai, îi îngrijeai iar la sfârșit îi “grijeai”

Acum e altcumva. Familiile nu vor să mai locuiască sub același acoperiș cu părinții în vârstă sau cu bunicii bolnavi și neputincioși și-i duc la cămin. Cum îi văd un pic neputincioși le explică că nu are cine să aibă grijă de ei și “marș” la cămin. Există și cazuri în care bătrânii poate nu mai au chiar pe nimeni și poate atunci ar fi de înțeles. Fals: Cunosc o familie de oameni în putere, realizată, ai căror copii sunt deasemenea realizați, cu copii la rândul lor, care are grijă cu sfințenie de un unchi, fratele tatălui: Au mers cu el la operație când nimeni nu-i mai dădea vreo șansă, pe la optezi și patru de ani-, au locuit cu schimbul, când nepotul , când fratele lui cu unchiul, la bloc, în apartament. L-au dus la docfor, l-au îngrijit. Vreți să știți ceva? Intr-o discuție, zilele trecute, imi zicea că unchiul era preocupat de faptul câ bagă securiștii pumnul în gura presei(?!) Asta era preocuparea “unchiului” care locuiește singur și de care au grijă doi nepoți, cu familiile lor. La un moment dat unchiul a stat vreo două luni la familia ginerelui nepotului, un tânăr de vreo treizeci de ani, care s-a ocupat de el, cu toate că are serviciu greu, copii. Ba și socrii ginerelui nepotului bătrânului s-au implicat să aibă grijă. Aceasta este România Profundă, reală. Familia aceasta este foarte bună prietenă cu mine, credincioși și cu frică de Dumnezeu. Nepoții, unul are vreo șaizeci de ani și unul aproape șaptezeci. V-ați prins : unchiul bate deja nouăzeci.

…La țară a rămas: Oamenii, de principiu, nu-și duc părinții la azil. La “Cămin” De ce? Pentru că ei știu că nu e bine. Il mai țineți minte pe Irinel Columbeanu? Toată averea i-o dăduse tatăl, pe care el l-a dus la azil. Irinel Columbeanu este sărac lipit și stă cu chirie printr-o garsonieră. Trebuia să se gândească la asta când și-a dus tatăl la azil. Îl perturba, probabil. Un om mic. Dumnezeu nu doarme In România înțeleg că sunt prste 6000 (6000) de cămine. Aparținăforii nu se mai uită la condiții, e bătaie pe locuri. Nu se găsesc locuri libere, se iau cu șpagă, știu sigur. Iar după ce îi duc acolo, uită de ei “Au treabă.” Asta cu căminele de bătrâni a devenit o afacere extrem de profitabilă. Toată lumea își duce părinții și bunicii la căminele de bătrâni. Va fi mare nevoie.

Voi, cei care citiți aceste rânduri, gândiți-vă unde veți ajunge când veți fi bătrâni și neputincioși. Vor sta copiii cu voi sau vă vor duce la Azil, la “Cămin”, că e mai bine?

…Era un trib care-și ducea bătrânii neputincioși să moară în afara satului. Și acum e la fel Același trib.