- Gelu, l-au împușcat pe Viorel! Mă uitam fix la el și in primul moment nu am realizat. După care ochii mi s-au umplut de lacrimi, atunci am ințeles că ceva grav se întâmplă. Primul gând care mi-a venit în minte a fost “- De ce?” Plecase de lângă mine cu câteva ore în urmă și-i zisesem, într-o presimțire sumbră: “- Viorele, nu te duce, acolo e rău!”. Nu-mi trecuse însă prin cap că ar putea fi împușcat. Se dusese să/și apere libertatea pe care doar o câștigaserăm. După aceea, frica. Frica că vom păți la fel. Cine va câștiga , noi sau “ei” “- Cine erau “ei”. De ce ne împușcau? De ce trăgeau?” Am articulat un idiot: “- I-am spus să nu se ducă!!!” Pământul mi-a fugit de sub picioare, clădirea Prefecturii din față, în care deja se făceau planuri de conducere, imi părea un dușman care ne amenința, parcă nimic nu avea sens, “- de ce?”

…Așa a fost șapte zile și șapte nopți, până când zăpada tristă din Decembrie s-a așternut pe sângele lor, al celor care își dădusere viața. Parcă aveam un sentiment de vinovăție, dar și de bucurie că scăpaserăm. …Când m-au ales președinte al CFSN pe Liceul Economic mi se părea că fac ceva nedemn, mă simțeam vinovat că nu pentru asta murise Viorel Ambruș, Dumnezeu să-l odihnească, să iau eu o funcție. De aceea am refuzat și legitimația provizorie de revoluționar, și, ulterior, certificatul, mi-am dat demisia imediat ce am fost ales. “- Ești revoluționarul nostru, nu-ți da demisia!”. Aveau și ei un revolutionar în Liceu. Unul singur, restul au stat înncase. L-am propus pe directorul Săseanu, el chiar își dorea. După care am plecat. Am plecat de la ședunță și mai trist, “-ce am făcut?”, “de ce a am stat eu șapte zile în stradă, ce se va alege?”

Aveam totuși un dram de încredere. Occidentul ne lăuda peste tot, incepuseră să vină ajutoare, va fi libertate. - Ce o să facem de mîine? -O să ne învețe ei, o să ne ajute, nu ne lasă singuri! Parcă aveam totuși un sentiment de teamă că nimeni nu știa ce să facă, cum vor merge fabricile? -Nu ne lasă ei… Prima dată a fost Piața Universitătii și Mineriada. Tot ce câștigaserăm, toată simpatia , am pierdut peste noapte. Nu era vina noastră, a celor care ieșiserăm în stradă, era vina lor, a celor care ne furaseră Revolutia.

După care a început dezastrul! Prima dată au început să plece la turci, la sârbi, să vină cu blugi, cu aur. Altii, care au devenit ulterior mari capitaliști, au început să aducă televizoare color, se bătea lumea pe ele, aveau un profit de 5000%. - Ăsta e capitalismul? Democrația am pierdut/o din primele luni, când s-au cocoțat neocomuniștii lui Iliescu în frunte. - Ăsta e capitalismul? Să te duci la turci și să iei blugi și aur și să-l vinzi în România? Cunoșteam mulți “bișnițari” de pe timpul lui Ceaușescu, schimbători de valută, pe unii de aduceau Kent, blugi, aur, dar eram în comunism. Parcă nu semăna cu capitalismul.

După care au început să ne “învețe” Să facem “Reforme”: Să privatizăm tot. Teoria “șocului”. “-Privatizati tot!” Cam ceea ce face Bolojan acum, după 36 de ani. Am întrebat un economist pe care/l știam: “- Bun, privatizăm, dar noi, românii, nu avem bani, cine cumpără?” Nu a știut să-mi răspundă, dar, după câtiva ani, am aflat răspunsul. - “Ei!” Ei au cumpărat! Prin 1999, când deja zarurile fuseseră aruncate, dar nu de tot, încă nu se terminase tot, am cumpărat cartea “Ordinea Politică” a lui Hunngtinton. Din carte, Hungtinton striga din toate puterile: “- Nu vindeti! Pentru că veti deveni sclavi în propria voastră țară! O să vă distrugă suprastatalele!” In 1997 apăruse o carte sponzorizată de “Fundatia pentru o Societate Deschisă” a lui Soroș, din Budaoesta și din România, care ne spunea că “Națiune este Perimată”. Acum, ne impuneau să închidem minele, să privatizăm, să privatizăm. Am luat-o atunci din bibliotecă și am recitit-o alături de cartea lui Hungtinton:

“ - Și dacă este o legătură, între ele?” Dacă ne spun că Natiunea nu mai contează, iar pe de altă parte să vindem tot? - Să închidem, să vindem? Am încercat să întreb, să vorbesc, nimeni nu voia să audă. Toată lumea era într/un “Carusel”, păream că sunt de pe altă lume. Eram deja în politică, am vorbit, am făcut o “Cafenea Politică”, un “Club al Tinerilor Politicieni” ne întâlneam săptămânal, am strigat, am urlat, am spus, am încercat să ajung cât mai sus, nimeni nu asculta. “- Ești nebun? Occidentul ne ajută!” “- Am citit, am întrebat, inclusiv pe internet apare! Trebuie să favem ceva să ne oprim!” In naivitatea mea, am fost în Valea Jiului, doar eu cu ministrul, am încercat să-l conving, răspunsul lui m-a șocat, il tin minte toată viața: “ - E ca la cartofi: Ca să scot un kilogram, plătesc doi. Așa că mai bine cumpăr de afară!” “-Dar ei au alte utilaje, sunt mai eficienti, hai să le dotăm cu utilaje, să nu închidem” “- Guvernul nu are bani, oricum asta ne-au cerut: Să închidem!” După care mi-a explicat cât va fi de eficient să spargă Conelul in trei. “-O să ne cumpere pe degeana, pe bucăți!” “- Ne bagă în incapacitate de plată dacă nu “privatizăm”, oricum greșești, oricum privatizăm, asta este solutua!”

Un sistem energetic performant omorât de la bază. “Ei” știau. Noi nu știam. Incepuse marea prăduială a occidentului în care crezusem că ne va salva. Occidentul era “salvarea” după patruzeci și cinci de ani de comunism. Nu a fost salvarea, a fost capcana. Un fel de a două vânzare în istorie: Prima dată ne/au vândut rușilor pe un șervețele, acum ne-au cumpărat ei pe un șervețek. Ne-au îngenunchiat, ne-a distrus. In PSAL 1 și PSAL 2 au fost sute de întreprinderi, cele mai importante, scoase la mezat, majoritatea distruse. Oțel, tractoare, camioane, utilaj greu, mașini agricole, totul, absolut totul. La cererea lor. Aici ne-au lovit. După care ne-au luat ce aveam mai scump.

Totul a fost un plan: Prima dată au distrus întreprinderile. Sute de mii, după care milioane de oameni au rămas fără locuri de muncă. Le-au dat ceva plăți compensatorii. Pensionări anticipate, închideri. Mulți au fugit la țară, să lucreze pământul pe care/l câștigaseră, dar nu aveau utilaje, nu aveau mașini. Lucrau cu calul și boii, ca în anii 50. Am trecut de la tractor și combină la cal, căruță și boi.

Ingenuncherea agriculturii a fost celălalt plan: Au fărâmițat intentionat pământul și au zis: “-Pământ vreți, pământ aveti!” Praf au făcut agricultura. Nu puteau orășenii care fuseseră dati afară din fabrici să trăiască de pe urma a trei/patru hectare de pământ” I-au prins cu spatele la zid. De-abia după ce i-au îngenunchiat, au început să/i lase să muncească în occident. Milioane de oameni șomeri, cu fabricile închise. Fără perspectivă, la oraș nu aveai unde să lucrezi, la țară agricultura de subzistență nu-ti aducea nici un venit.

Așa a început: Marea Migratie, cea mai mare din istoria lumii pe timp de pace, raportată la numărul de locuitori: Intre timp, ei au pus mâna pe Sistemul Energetic, pe Resurse, au cumpărat ei ce era de cumpărat, și-au pus ouăle, cei care au rămas, lucrează pentru ei. Totul a intrat în mâna lor. Iar oamenii au luat calea ‘bejaniei.

Zece milioane de migranti economici. Atât avem in afara țării. Au absorbit cea mai mare parte a forței de muncă. Cum îi țin captivi? -Simplu: In primul rând prin educatie. Le-au servit în țară o educatie materialistă, dar despre asta o să vorbim separat. In al doilea rând, ne-au educat că “țara”, “națiunea” nu mai contează iar în al treilea rând, nu ultimul: Au ținut și țin salariile mai mici în țară decât în occident, pentru a putea absorbi, la greu, in continuare, forța de muncă necalificată. Aici explic clar: La același patron, la aceeași Multinatională, la o muncă mult mai mare sau cel puțin la fel, salariul este de trei ori mai mic în România, decât în occident. Distanța este de trei ore cu avionul sau de o zi cu mașina, de ce ai munci aici, când poți să muncești pe un salariu de trei ori mai mare? In același timp, ca să nu le vină vreo idee să se întoarcă, ne-au făcut cel mai mare preț la energie din Europa, măresc taxele până la cer, ne îngenunchiază.

Ultima parte a planului este înlocuirea populatiei, pentru că poporul s-a transformst în populatie. De ce? Pentru că, dacă vă vine ideea să vă întoarceți, o să găsiți locul ocupat; și pentru că sunteți încă, mulți dintre voi, nationaliști și ortodocși, iar naționalismul și religia sint dușmanii lor de moarte: De aceea v-au numit “suveraniști”, un “concept” care nu există, pentru a nu vă defini voi inșivă ca naționaliști, și de aceea vă educă copiii în spiritul neomarxist-materialist, ca să nu creadă în Dumnezeu.

Asta au făcut, pe scurt. Asta face acum Bolojan, cu PNRR-ul- cea mai mare mizerie- cu tot. Le-a ieșit și le iese. - Se mai poate face ceva, în afară de strigăte tâmpe, atâta timp cât ei au aplicat un plan minuțios timp de treizeci și șase de ani și au “furat” zece milioane de români? Răspunsul la această întrebare nu este deloc simplu. Ca să știi ce ar trebui făcut ar trebui să inversezi mersul “rotii”, dar pentru asta ar trebui să cunoști milimetric toate angrenajele, iar asta chiar înseamnă cunoaștere, în primul rând, și voință NAȚIONALĂ, in al doilea rând. Ori, cum românul nu mai vrea să învețe- el e toată ziua pe tik/tok-, iar natiunea este “perimată”, slabe șanse. Se vorbește doar în dodii, nimic concret. Nimeni nu se pricepe la nimic, toți se pricep la toate.

O să încercăm împreună să vedem dacă ne putem opune Monstrului care ne-a înghitit zece milioane de copii, dar, pentru asta, trebuie să-l cunoaștem, iar noi nu avem nici timp, nici chef de cunoștere, ci doar de strigături. Iar ei știu asta, de aceea ne fac toată ziua proști, grotă, retarzi, sugeraniști și cum le mai vine la gură. Le mai dăm și prilejul, cum a fost ieri, manipulare inversă. Deocamdată ne indreptăm către dezastru, către pierderea țării și a națiunii, iar poporul s-a transformat într-o populație amorfă. Ei ne-au adus intenționat aici. Acum este ceasul al doisprezecelea. Până acum, timp de aproaoe patru decenii, ei au reușit.

Titlu: ziar “Un român a murit pe un şantier din Italia, după ce un zid s-a prăbuşit peste el”