‘Cu timpul, am început să înțeleg ce face Donald Trump. Nu din declaratii, nu din atitudine, ci din fapte. In pofida a ceea ce se poate crede, Donald Trump nu este doar cel mai bun negociator( cred) al planetei, ci și un diplomat extrem de abil. Donald Trump îmbină cu succes arta negocierii cu un anumit tip de diplomație cu care nu suntem obișnuti.
Exemple sunt nenumărate, unul dintre cele mai elocvente fiind cazul Groenlandei. La început a afirmat că va face orice, inclusiv o acțiune militară pentru a ocupa Groenlanda, moment în care omenirea a amuțit, la propriu. Au fost cretinoizi de la noi care au “mușcat-o” și au sărit să spună, luîndu-se după Macron, care este expirat și nu ține pasul cu politica lui Trump, că vom trimite trupe să ne batem cu americanii. Alții, la fel de proști ca primii, s-au repezit să pună mâna pe cuțit la propriu și să taie Groenlanda în două, doar-doar le-o ajunge limba implantată cu păr în dosul lui Trump. Un gest cel puțin oribil, dacă nu de-a dreptul patologic. Unii dintre ei își mai și spun profesori și “experți” în diplomație, mintea lor fiind la nivelul unui copil de clasa a cincea, cu slabe rezultate la învățătură. Penibil este puțin spus.
După care a venit “Davosul”, iar Trump a negociat cu Mark Rutte și a anunțat că “nici vorbă de o acțiune militară” Prostovanii care puseseră deja mâna pe arme să se bată cu ‘yankeii au rămas cu pușcoscele în mână uitându-se la cât sunt de blemberei, iar ăilalți s-au repezit să ascundă cuțitele la spate, spunând că, de fapt, nu am văzut noi bine. Prea târziu: și Miruță și Simion cu Dungaciul lui cu tot s-au făcut de mirul lumii și a văzut toată lumea infantilismul lor aproape patologic.
Donald Trump a câștigat, pe o mutare simplă: A cerut mult și a obtinut ce voia, dând impresia că europenii au câștigat. Asta este artă: Să/i dai de bunăvoie ceva, crezând că ai câștigat. La fel a fost/este și cu taxele: Anunță 50%, iar când sunt de 15%, ai deja impresia că ai de luat, nu de dat, și te fălești cu asta. Așa a pătit Ursula, care nici acum nu realizează ce i s-a întâmplat.
Eram în studio la Rtv când am fost sunat din SUA și mi s-a spus că a fost înlocuit JD Vance cu Marko Rubio. Am anunțat imediat public, și am fost convins de ceeea ce se va întâmpla. Inainte de a vorbi despre mișcarea următoare, să vorbim un pic de Marko Rubio și de JD Vance. Cei doi joacă impecabil, la cererea lui Trump, rolul de polițistul bun și politistul rău. Prima dată vine Vance și dă cu parul, după care Rubio îndulcește tonul, iar Trump obține ce a vrut. Este impecabil modul de abordare.
Anul trecut, la Munchen, JD Vance a băgat groaza în europeni. Anul acesta, cu o săptămână înainte de Munchen, a apărut public Raportul Comitetului pentru Justiție al Camerei Reprezentantilor: Șoc și Groază. Raportul spunea nici mai mult nici mai putin că UE este mai rea decât fosta URSS, iar Ursula l-a depășit pe Stalin. Nu e de mirare că europenii au înghețat doar la gândul discursului lui JD Vance. Il și vedeau cu o sabie deasupra capului anunțând rituos că dacă nu sunt cuminți, SUA se retrage și din NATO, și rupe relatiile, ce mai, tragedie.
Românii deja erau siguri că jumătate din discurs va fi despre anularea alegerilor din România si că nici nu se va încheia bine și JD Vance va lua perechile de cătușe, se va sui în avion și va aresta tot ce este de arestat. Unii deja se pregăteau să guverneze pe locul lăsat gol de dispariția fulgerătoare a liderilor de la putere, luați pe sus și duși în SUA. Ba cei care l-au capturat pe Simion cu tot cu partid s-au grăbit să-și pună copiii să prindă functii prin AUR ca să fie și ei la masa guvernării care dădea buzna peste ei.
Am fost convins că Rubio va avea un alt discurs, mult mai împăciutor. Marko Rubio a depășit orice așteptări, le-a rupt sufletul in două liderilor europeni, chiar de Ziua Îndrăgostiților, și a declarat dragoste eternă Europei, motiv pentru care liderii europeni, care aveau morcovul tot înăuntru, au țâșnit în picioare și l-au ovaționat ca pe timpuri, de a fost nevoie să se așeze omul ca să-i potolească, că săreau pe el să-l îmbrătișeze. De fapt, discursul lui Rubio a fost acid și critic, in linia lui Trump, dar imbrăcat în inimioare și pupici. Despre România și alegerile anulate nimic.
Unii s-au grăbit deja să-l proclame viitorul președinte al SUA, uitând, se pare, că discursul a fost agreat, până la virgulă și intonație, de Donald Trump. De fapt, este de remarcat că echipa de consilieri de la Casa Albă este cel puțin excepțională, dacă nu genială, și, cel mai important, Donald Trump și Administratia Americană chiar țin cont de ei. Să fii ovaționat în Europa de liderii neomarxiști când le spui că au făcut o prostie cu imigrația, cu energia verde, cu atacul împotriva creștinismului, cu promovarea falselor valori, cu eliminarea statelor și uniformizarea natiunilort, chiar este o performanță de neegalat.
Suveraniștii cărora le este frică și să-și spună nationaliști și care deja îl vedeau pe Trump cum vine el și le rezolvă toate problemele, ei ascunzându-se până se rezolvă treaba, au rămas perplecși și nu mai înțeleg nimic, la fel ca și mărețul electorat suveranist care stă sub pat că vine Trump, Rubio, Vance, Patel și ies ei în stradă în locul lor. Dezămăgire. Curajul nu e de împrumut: ori il ai, ori nu-l ai, și pitulușul după perdele, fuste sau dublul/joc până la urmă se observă. Nu-i nimic. Vine el Trump și tot o rezolvă, o pune pe-a noastră la cultură, că doar nu o fi intrat în partid degeaba. Și dăi și luptă, frățioare!
In timpul acesta, Bolojan mai pune un bocanc pe gâtul firav al României, Viktor Orban deja cere Europei, pe care nu o recunoaște dar o cunoaște, ca Tinutul Secuiesc să fie recunoscut, la început ca Regiune a Europei, apoi ca Regiune Autonomă, timp în care noi stăm sub pat, așteptând americanii. Ce nu știm noi, este că americanii nu o să vină niciodată la unii care au biluțele cât bobul de mazăre și care nu știu cum să facă să-și găsească scuze pentru lașitate și frică.
Rămânem totuși cu ceva: “Capul plecat sabia nu-l taie”, dar pupă papucul, indiferent al cui e. Americanilor insă nu le place să le pupi papucul, ci să stai drept în fața istoriei. Dar asta este o altă poveste.
Cei trei Magnifici.
