Celor care-nu puțini- care încă mai critică actiunea lui Donald Trump, le spun să se gândească ce ar fi însemnat ca astăzi, rachetele cu rază lungă de acțiune(peste 3000 de km) să fi fost încărcate cu focoase nucleare. Cam cum ar fi dormit românașii noștri știind că sunt în interiorul razei de acțiune a rachetelor iraniene cu rază lungă de acțiune? - Vă spun eu: erau primii care ar fi fugit cât mai la vest de România. Atacarea fără milă a țintelor civile din zece țări, arată că regimul terorist iranian nu ar fi avut nici cel mai mic regret în a folosi arma nucleară. După aceea chiar ar fi urmat apocalipsa globală. Chiar și așa, faptul că suntem în raza rachetelor cu rază lungă de acțiune care au o tonă de explozibil în dotare, nu ne este foarte comod.

Acum vedem, chiar dacă nu ne convine, cât de util este mult blamatul “Scut de la Deveselu”, dovadă că mult înjurata clasă politică a făcut și lucruri bune. Dacă nu am fi avut Scutul, acum ne-ar fi tremurat chiloții în fund de groază că ne-am putea trezi cu o rachetă în cap. In altă ordine de idei, l-am auzit pe neterminatul Macron virbind despre arme nucleare, despre “umbrelă” nucleară. Băiatul ăsta care încă nu a crescut, ar trebui să plece acasă cât mai repede, sub fusta/sau pantalonii sotiei/soțului. Oricum, faptul că românii se uită în gura acestui dilimache, îmi arată cât suntem de departe de a înțelege cât de cât cum functionează lumea în care trăim.

Ar mai fi ceva: Nu prea înțeleg de ce mulți așa/zis suveraniști s-au simțit obligați să se situeze de partea Iranului și contra SUA. Le reamintesc că tocmai susțin un regim care a mitraliat în urmă cu o lună 32:000 de iranieni care ieșiseră la proteste. Gânditi-vă, dragi suveraniști, măcar cei care ați ieșit la proteste, cam cum ar fi dac-ar fi? Așa că gândiți-vă de două ori înainte de a vă pronunța. Oricum, am văzut că este un curent deja între suveraniști să susțină regimul terorist iranian, același regim vinovat pentru alte mii de victime nevinovate, care au pierit în atacuri teroriste. Nu vă mai întrebati atunci de ce suntem caracterizati în fel și chip.

Nu vreau să închei până a nu vă ruga să dati măcar un telefon de încurajare românilor care au nimerit din întâmplare în zona de conflict, doar și pentru că nimeni nu i-a avertizat să stea acasă. In 1997 am nimerit și eu, ca observator internațional, într-o astfel de zonă și știu cât este de important un moral bun. Românii știu sa se adapteze la situațiile de criză, dar să vezi cum zboară rachetele și dronele deasupra capului, să stai în bubuiturile infernale ale exploziilor, alarmelor și șuietatul rachetelor, este un infern. Lăsați orice și puneți mîna pe un telefon șj încurajati-i, chiar dacă nu știți să le spuneti ceva concret. De multe ori, o vorbă bună face mai mult decât o solutie pe care, oricum, autoritățile române nu știu să le/o comunice, oricare ar fi ea.