Este 4 dimineața și nu-mi pot lua gândul de la monstruozitatea care s-a întâmplat. Cred că am ascultat a zecea oară Guadalupe Pineda-“Historia de Un Amor”, ca să-mi scot din cap că viața este și altceva decât politică și putere, am trecut prin toate melodiile de gen, nu reușesc cu nici un chip. Ceea ce s-a întâmplat răstoarnă cu totul regulile lumii democratice, arată că Globalismul Neomarxist nu mai are nici o limită în a falsifica realitatea pentru a doborî orice rezistență. După ce democrația și Libertatea din România au fost călcate la propriu în picioare, rămăsesem cu o (mică) speranță că totuși nu vor avea curaj să îngenuncheze democrația în America. M-am înșelat. In noaptea aceasta, Democrația din SUA a murit. Visul de generații, de milenii al omenirii s-a prăbușit în câteva secunde. Țara care era odată Leagănul Democrației a devenit o dictatură odioasă neomarxistă. Am crescut cu speranța că în România va fi pe jumătate Democrația din America. In România nu a fost aproape niciodată Democrație, cu atât mai puțin în ultimii treizeci și cinci de ani: O dictatură securisto/comunistoidă grețoasă care a urmat unei Dictaturi și altei Dictaturi Carliste. Nu am trăit aproape niciodată în Libertate și Democrație, de când s-o fi (re) inventat ea. Am sperat ca în SUA să nu se prăbușească Democrația, după ce în Europa Occidentală și Estică a murit demult, odată cu alungarea lui Dumnezeu din Europa. M-am înșelat. Astăzi este Ziua cea mai Neagră din SUA, Ziua când Democrația a murit. Urmările pentru omenire vor fi de-a dreptul catastrafole: Noua Stângă sau Corectitudinea Politică ocupă la propriu mințile obosite ale unor populații legate de o realitate virtuală care le prăjește la propriu creierele. La orizont se văd norii negri ai unui Al Treilea Război Mondial care este la un pas de a începe. Românii, ca și restul lumii, aplaudă dement faptul că, poate curând, copiii lor vor fi secerați la propriu de gloanțe străine de cauza noastră. Când ai creierul prăjit, ajungi să aplauzi ca boul războiul în locul păcii. S-a mai întâmplat de cel puțin două ori în istorie. E posibil ca a treia oară să fie și ultima, pentru că într-un conflict mondial acum suntem la un pas de extinție. Cenzura televiziunilor, a rețelelor sociale, a presei de orice fel, inclusiv a discursului public a devenit un loc comun. Securitatea Românească participă pe față la alegeri, formatorii/formatoarele de opinie, niște biete arătări, își vând și bruma de onestitate pe un pumn de bănuți.

Gata…După ce am trecut prin Pink, am ajuns la original: Maria Tănase, “Tîrîișul Șarpelui.” Tudor Gheorghe…, interzis și atunci, și acum… Ziua în care Democrația a Murit…