Intre populism și dictatură.

Șoșoacă și Geoană, doi lideri “providențiali” Am asistat azi la nașterea unui nou partid politic. Am urmărit foarte atent discursul lui Mircea Geoană. Zeci de ani de politică-și ai mei, și ai lui-, m-au făcut să înțeleg mult mai bine ce este spus printre rânduri. După treizeci și doi de ani de politică, Mircea Geoană încearcă să se prezinte pe sine ca venind din afara politicii. Și eu sunt în afara politicii de șapte ani, deci am avut ocazia să văd clasa politică și din afara jocului politic. Ceea ce face însă Geoană nu este ceva nou în democrația postdecembristă: Primul care s-a situat “deasupra partidelor” a fost Traian Băsescu, care a făcut fix ce a vrut, considerându-se pe sine “omul providențial”. Al doilea a fost Iohannis, care l-a și adus pe Cioloș și societatea lui civilă la putere. Am văzut ce a ieșit: Guvernul “0” Diana Șoșoacă și Mircea Geoană se aseamănă foarte mult, nu întâmplător Geoană i-a luat apărarea azi. Diana este “partidul sunt eu”, iar Geonă este “deasupra partidelor”.

Geoană se prezintă pe sine ca putând să reformeze statul, administrația, economia, politica, sănătatea, educația, finanțele, BNR, Parlamentul, Armata, serviciile secrete și multe altele. Are proiecte reformatoare pentru fiecare. Mai mult, vrea să instituie și două Zile Naționale, “a reconcilierii și a patrimoniului”. Geoană vrea să reformeze și justiția( o altă putere în stat, dar vrea să întărească și DNA, că-l votează Polițeanu( băiețelul Monicăi Macovei). Nu putea să rămână dator CCR-“care nu a vrut să renumere voturile de la alegerile din 2009”-, și-i ‘dete o smetie acuzând CCR de subminarea Democrației . Dealtfel, a făcut de vreo patru ori referire la decizia CCR, e clar că vrea unele din voturile de la Șoșoacă. Mai avea să o invite pe scenă, chiar dacă e cu Rusia, ceea ce este incompatibil. Dovadă că l-a atacat pe Zelensky pentru felul în care se comportă cu Biserica Ortodoxă a românilor din Diaspora-nici Șoșoacă și Simion nu puteau vorbi mai bine. (“Vrem din voturile lor!”) Am arătat în postarea trecută că CCR nu are ce căuta în procesul electoral, dar e obligată de lege. Este foarte simplu, Constituția spune că CCR “veghează la respectarea procedurilor Constituționale” și nu este instanță de atac. Repet, trebuie schimbată o lege, care durează o săptămână- două și introdusă ICCJ, cum este firesc, ca și cale de atac. Simplu. Acum toți, inclusiv Ciolacu, s-au apucat să dea în CCR, cu toate că Parlamentul a făcut și poate schimba o lege simplă. Legea Alegerilor se poate schimba atunci când realitatea din teren îți arată că ceva e greșit.

“- Nu se aruncă apa din copaie cu tot cu copilul” spune un proverb românesc. Mircea Geoană are fix reflexul de politician și face exact asta.

Revenind la “Salvatorul Providențial” ne spune și cum va “Reforma” totul: Prin vorbe. Vorbind cu partidele. Asta e ceva nou. Vorbești, așa, cu partidele și ele fac ce zici tu. Tu îți impui voința. Cum? In nici un caz cu dosare, uite-așa, te ascultă ele, partidele, pe tine.

Să ne înțelegem: Stâlpul democrației nu este funcția de Președinte, ci Parlamentul: Constituția României: ARTICOLUL 2 Suveranitatea (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Parlamentul este deci singurul organ ales care exercită suveranitatea poporului, și referendumul, ceea ce a încercat să facă Traian Băsescu: Cu un Parlament ostil, Băsescu a încercat să conducă prin referendum, și am văzut ce a ieșit. Parlamentul este format din partidele politice, în consecință nu poate fi Democrație în afara partidelor, pentru că te duci în Dictatură. Punct. Partidele și politicienii, bașca Parlamentul, nu sunt iubiți de popor. Niciunde în lume. Dar fără ele nu este Democrație, este dictatură. Cheia dezvoltării viitoare a României este deci intărirea Rolului Parlamentului, schimbarea rapidă a unor legi care să scoată Parlamentul de sub dominația Guvernului și a Președintelui. Invers, e drumul către Dictatură. Și acum avem “Dictatura executivului” (este termen din știința politică) și a președintelui.

Asta ne propune domnul Geoană: Un drum către dictatură, în care voința și dorința unui om este deasupra Parlamentului și Justiției. Discursul domnului Geoană ar fi de discutat in anumite privințe, dacă ar fi fost liderul unui partid politic. A încercat asta, cu PSRO( parcă așa s-a numit) și a fost un fiasco total. Acum, Mircea Geoană vrea să intre pe pe altă ușă, cea mai periculoasă: Aceea a demagogiei, a populismului și dictaturii. In discursul său, la final, a ținut să spună insă că va ține minte când va ajunge președinte cine a plecat la drum cu el, din cei 8000 de membri ai Fundației. In spatele său am recunoscut mulți politicieni cu vechime, care nu s-au mai înțeles cu partidele lor și sunt pe dinafară. Am convingerea că Fundația se va transforma în partid, ceva de genul “Fundației Miscarea Populară” imaginată de Băsescu, in care erau Marian Preda, Cristi Preda, Sebastian Lăzăroiu, Cristi Diaconescu, Baconsky și Papahagi. Fundația a încercat să nască un partid-PMP- dar toți membri fundației au ieșit, iar fundația a murit, PMP dovedindu-se un proiect închis(acum candidează sub o altă siglă). De fapt, Mircea Geoană încearcă să copieze de la Traian Băsescu multe din deciziile și comportamentul acestuia, dovedind că frustrarea e mare. Fundația domnului Geoană se va transforma în partid și va intra în alegeri. Nu anul acesta, dar sunt convins că după ce se va întâmpla lucrul acesta, dacă va fi ales președinte, domnul Geoană va forța la un moment dat-foarte repede- alegeri anticipate, dizolvând Parlamentul. Pentru asta nu trebuie decât să numească trei prim/miniștri din capul lui care să nu poată face guvernul. Sunt ferm convins că aceasta este strategia domnului Geoană, organizarea de alegeri anticipate pentru Parlament imediat după prezidențiale și impunerea propriului partid, bazându-se pe votul popular de la prezidențiale. Nu ar fi primul care a făcut-o, a procedat așa și Macron-pe care Geoană l-a citat ca model, și mulți alții. Acesta este visul domnului Geoană: Să fie ales președinte și să-și facă propriul partid, pe care să-l aducă rapid la putere prim alegeri anticipate. Va reuși? Depinde de cât de credul este electoratul, căruia îi place enorm să se ducă după fentă.