M-am născut în Craiova și, chiar dacă imi place câteodată să mă revendic din Maglavit, Craiova rămâne marea iubire. Prima prietenă, Parcul “Poporului”(tot e la modă), ulterior Bibescu și acum Romanescu, Craiova “Palațelelor”, străzile minunate de pe strada”Frunze”, plimbările adolescenței și tinereții, copilăria și, nu în ultimul rând, politica din 90 până în 2017, douăzeci și opt de ani.

In Parcul Romanescu am fost, cred, de sute de ori, poate mai mult, pentru că, atunci când eram elev mergeam și de trei patru ori pe săptămână, după ore, liceul fiind la o aruncătură de băț. Toate întâlnirile adolescenței nu aveau decât două locuri: în Parc și, mai rar, la “Botanică”

Eram în direct la Rtv când s-a întâmplat. Vedeam îmaginile în timp real și nu-mi venea să cred. Am înlemnit. In treacăt fie spus, era gata să cad odată, în copilărie, când mă dădeam cu sania pe gheață, în balta de la Maglavit, când, pe lacul înghețat a apărut deodată gheață subțire, pentru că acolo era un izvor al băltii. Știu bine lacul din Parcul Romanescu care era, odată, în copilărie și adolescență, loc de patinaj, de săniuș, in vremurile când îngheța în decembrie și se dezgheța pe final de februarie. Pe insulița aceea am fost de sute de ori, avea și are și acum bănci cu fața la lac, locul primului sărut…

Mă uitam la televizor și mi se păreau niște imagini ireale, ceva dintr-un alt film, chiar dacă erau în direct. Prima informație a fost că șase bărbati au sărit în apă, dar că doar doi au ajuns la fată. Un “thailandez”( s-a dovedit a fi un indian) și un craiovean care a încercat să-i scoată și a căzut și el. Cu ceilalti, gheața s-a rupt de cum au pășit pe ea. Când craioveanul Mădălin Popescu a ajuns lângă Vipan Kumar și lângă fetiță și la rândul său a căzut cu tot cu sanie, acesta din urmă era în apă de cincisprezece minute, iar fata de mai mult de douăzeci. I-a ajutat pe amândoi să reziste până ce a ajuns barca de care atârna-nu știm de ce- un motor inutilizabil. Una peste alta, doi oameni, in indian și un craiovean, au stat în apa rece și au salvat un suflet. Alți patru, inclusiv tatăl fetiței, au încercat să ajungă la ea dar nu au reușit. Dacă vă uitați la imagini, pe mal era un tânăr la bustul gol, care probabil încercase și el să ajungă, dar nu a reușit, ca și mulți altii care încercau din răsputeri să facă ceva-orice- ca să-i salveze.

In ultima postare am scris despre “Autobuzul România”, in care călătorii dintr-un autobuz din Sibiu au lăsat un cetățean de 47 de ani să moară pentru că nu voiau să întârzie acasă; La distanță de câteva zile, niște craioveni și un indian au ținut să mă contrazică. Intrebat dacă nu i-a fost frică, tănărul Mădălin Popescu a răspuns că “nu a avut timp să se gândească.” Fără Cuvinte.

Intâmplarea de la Craiova din Parcul Romanescu are o singură concluzie: Incă nu suntem pierduți. Nu este vorba despre loc, despre mentalități, este vorba despre oameni. Iar la Craiova, cei de acolo au arătat că sunt oameni. Atât. Mă bucur că sunt din Craiova, mi-e drag că au reușit să mă contrazică: Autobuzul din Sibiu s-a dovedit a fi “Autobuzul Mortii”, iar la Craiova am avut “Autobuzul Vietii” Așa să ne ajute Dumnezeu!