O să continui seria analizei cauzelor profunde pentru care poporul român s-a transformat într-o populație amorfă, care nu se bate pentru drepturile și libertățile ei.

Bineînțeles că o să vorbim și despre realitatea cotidiană, despre încercarea disperată a Sistemului, la capătul căruia se află puzderie de securiști de rit nou și vechi, de a-l impune pe Crin Antonescu, cel din cauză căruia, prin legea pe care a inițiat-o, legea privind combaterea “propagandei legionare”, Călin Georgescu este judecat pentru declarații cu caracter legionar. Culmea ar fi să-l vedem pe Crin Antonescu, promovat cu obstinență de “televiziunea poporului” la masă cu Călin Georgescu, cum ar veni călăul și victima, stând la masă. Sper totuși că nu, dar viața politică m-a învățat că niciodată să nu spui niciodată. Antonescu este scos în spațiul public de către Eduard Helvigh, un apropiat, cel puțin, al televiziunii poporului. De fapt sunt invitați și moderatori care nu se sfiesc să spună că sunt fani Crin Antonescu, însuși George Simion a declarat că Antonescu a fost fraudat ca să nu intre în turul doi. Dacă nu merge la PNL, măcar AUR-ul să-l preia. V-am mai spus odată, cei care au capturat AUR și mișcarea suveranistă, nu au nici un scrupul în a-și atinge obiectivul final:

Capturarea întregii mișcări “suveraniste”

Mai avem să-l vedem și pe Miron Mitrea, șeful campaniei pe București al AUR la alegerile pentru primărie, pozând în mare lider “suveranist”. De fapt, deja îl vedem. De la el au venit ideile cu gecile roșii. Electoratul suveranist înghite orice, dacă e bine ambalat, și e în stare să te facă trădător dacă-l critici pe Antonescu sau pe Mitrea, dacă așa i se spune la televizor. O să las comentariile la liber și o să vedeți cum se activează boții și comentacii de serviciu, cu tot tacâmul cunoscut și reluat: băsist, trădător, dezbinator, vsccinist, violator și ce mai vreți. Să nu ne luăm însă din asta.

Faptele însă rămân: Crin Antonescu a initiat legea prin care este trimis în judecată Călin Georgescu: Scurt, sec, fără putință de tăgadă. După ce am fost făcut trădător că l-am criticat pe Simion, mă aștept să fiu făcut trădător că-l critic pe Antonescu, suveranistul de rit nou. Nu ne mai luăm de la faptul că Dungaciu este trimis în judecată pentru fapte asimilate corupției, într-un dosar clar ca lumina zilei, cu prejudiciu de peste 100:000 de euro, suveraniștii bătându-se cu pumnul în piept că ei se bat cu coruptia. Dacă-l critic pe Dungaciu, o creatie a Sistemului care/i ține dosarul la sertar, nu pot fi altfel decât…dezbinator.

Să revenim însă la analiza noastră: - De ce populația României și electoratul suveranist nu protestează pentru încălcarea fundamentală a depturilor sale, dreptul de vot fiind cel mai important? A doua cauză după pierderea “memoriei rezistenței” este nostalgia comunistă. Bineînteles că are legătură cu uitarea intenționată a victimelor și martirilor închisorilor comuniste. După ce au exterminat la propriu toată elita democratică interbelică, iar pe cei pe care nu i-a omorât i-a transformat în “legionari”, poporului trebuia să i se vândă o iluzie: Iluzia naționalismului comunist.

Asta nu este totul: Neomarxismul este o formă a socialismului și comunismului, a bolșevismului mai în exact. Puțini știu că la începutul secolului XX, V. I. Lenin personal a încurajat neomarxismul sau marxismul cultural, transformat în ultimele decenii în “corectitudine politică”, vestita “Școală de la Frankfurt” creuzetul neomarxismului .

Există o mirare colectivă de ce românii sunt nostalgici comuniști. Simplu: pentru că mulți au trăit în comunism și nu i-a interesat atât lipsa libertății-se descurcau ei cumva, se “orientau”-, ci faptul că aveau un ‘servici sigur, un apartament de la stat, mașină pe CEC și bilete în stațiuni balneo și la mare.

Să facem un exercițiu: - Dacă statul, azi, când vorbim, ar anunța că de mîine dă gratuit apartamente la tot poporul, serviciu obligatoriu, mașina Dacia cu banii la CEC, bilete la mare și la munte plus statiuni balneo, doar cu carnet USR, de exemplu, ce ar face românii, dar mai ales tineretul român? - Ar da năvală, credeți-mă, coada la USR ar fi de kilometri în toată țara!

Acesta este tipul de societate materialistă pe care/l promovează neomarxismul. Iar asta nu este utopie: Sunt foarte multe țări, Spania de exemplu, care promovează o astfel de abordare. In Franța și în SUA lui Biden, socialismul este/era luat foarte în serios. Confiscarea averilor bogaților și împărțirea lor către tineri, pe degeaba așa, este unul dintre programele foarte clare ale unor viitoare politici. Sute de milioane de tineri din toată lumea, inclusiv din România, abia așteaptă ca 90% din profiturile private să le fie date pe degeaba, pentru a fi “echitate.” Mai ales că în România patronii nu sunt deloc deloc iubiți. ( “- Au furat ei ceva de au făcut atația bani” Aceasta este a doia categorie de mici comuniști: tinerii care nu au chef de nimic, doar să stea pe rețelele siciale dar să le dea statul banii patronilor și apartament gratuit, în chirie modică, dacă se poate. Bună ar fi și o mașină si bilete la Costinești, dacă nu ka Mamaia, pentru că trebuie să se relaxeze după un an de stat. Este o trecere de la banii părinților, pe care stau, la banii patronilor, 90% din profit, iar asta li se pare echitabil.

Aceasta este a doua categorie de “nostalgici comuniști” care nu au cunoscut socialismul și comunismul, dar care ar vrea să trăiască neapărat în tipul acesta de socialism și comunism.

A treia categorie, de nostalgici, la fel de numeroasă ca tinerii, dacă nu mai numeroasă, este formată din

Nostalgicii Naționalismului comunist.

Își aduc aminte cu mândrie naționalistă cum s-a opus Ceaușescu Moscovei, cum cultiva naționslismul împotriva maghiarilor, cum occidentul nu avea nici cea mai mică putere în România. Ce mai contează că toate fabricile lucrau cu utilaje din occident, faptul că pe produse scria”Made in România” era de ajuns. Aici există o doză mare de dreptate: România a fost o țară în care economia era puternică, produceam orice, de la cuie la tancuri, avioane, statul extrăgea resursele proprii, exportam enorm. Ce dacă românii nu aveau voie să umble cu valută și nu vedeam nimic din beneficiile exporturilor, dimpotrivă, era o penurie de alimente, frig în case, televizor două ore cu Ceaușescu și cântece patriotice.

“- Aveam de toate, produceam de toate” “- După 89 ăștia au furat totul” Cum memoria populației este scurtă, uităm că primii care au jefuit România, înainte de străini, au fost chiar românii înșiși: au furat toate țevile de irigatie din aluminiu de sub pământ, dalele de pe canalele de irigații să-și paveze curțile și grajdurile, stațiile de pompare cu tot cu motopompe, tractoarele, CAP-urile, SMA-urile, IAS-urile, totul. “- Le-am furat, de fapt le-am luat că era dreptul nostru!” Românul are tot timpul o scuză când e vorba despre el. Această categorie de naționaliști comuniști, nostalgici ai naționalismului ceaușist, s-a mutat in electoratul suveranist, dar și PSD-ist. Ei se declară suveraniști, nu naționaliști. De ce? Pentru că ei sunt suveraniști “de stânga” și nu naționaliști, nationalismul fiind de dreapta. Ori ei, ca nostalgici comuniști, nu pot fi de dreapta.

Bineînțeles că electoratul naționalist are și o componentă conservatoare reală puternică, de dreapta, dovadă că mulți rezonează cu valorile naționaliste de dreapta.

Naționalismul de tip socialist a făcut însă ravagii în lume, el fiind doctrina-national socialistă- a nazismului. Să nu uităm că și Ceaușescu a vândut populații aparținând diferitelor minorități, pe bani, ca pe vite. De aici până la nenorocirea făcută de nazism nu era decât un pas. Pasul l-au făcut comuniștii, prin complicitatea poporului român care aplauda frenetic și cânta cântece patriotice construind socialismul, omorând peste 500:000 de elite libere, elita politică, chiaburi, țărani liberi, preoti, avocati, muncitori, militari și pe oricene cărtea împotriva regimului. Trei milioane de oameni și, pentru a da satisfacție poporului complice, au spus că sunt legionari. O să vă povestec odată o experiență strict personală, care mi-a marcat primii ani de întrebări despre comunism.

Aceasta este a doua mare cauză a lipsei de acțiune și dorință de a se “bate” în stradă pentru drepturile lor ale suveraniștilor români: Nostalgia naționalismului comunist, neomarxismul, cuplate cu o anumită bunăstare economică pe care o dădea socialismul, dacă, bineînțeles, renunțai la libertate.

In postarea viitoare o să vorbesc despre cea de-a treia cauză-nu ultima- pentru care românii nu ies în stradă.

Muzeul Sighet: Sala 9 – Celula în care a murit Iuliu Maniu (1873-1953)