“Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor. Şi după cum citise el în Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună. Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul. Casa lor bătrână, de moşneni şi aşezaţi, Intra încet în pământ.” (Marin Sorescu-Rânduieli)

România se scufundă cu tot cu Nicușor. Trei săptămâni și o zi au trecut de când Sistemul a ales un președinte, sau ce-o fi el. Suntem la un pas de incapacitate de plăți. In Banca Națională bate vântul. Dobânzile la împrumuturi sunt uriașe. Guvernul este interimar de 33 de zile. Peste 12 zile iese în afara Constituției. Ce mai contează? De pe 6 decembrie 2024 Constituția este terfelită și abuzată în ultimul hal, e un concurs de nerespectare a Constituției.

Este un fel de catastrofă planificată, care va duce România în adâncuri. De când a ajuns-cum a ajuns- președinte, Nicușor Dan a reușit să se plaseze doar în afara Constituției. Nu a făcut consultări formale cu partidele, nu a desemnat-și nici nu are de gând, prea curând, să desemneze- un prim ministru care să formeze un guvern, s-a apucat-tot în afara Constituției-să lucreze el la un program de guvernare, are idei de cum să reducă deficitul- deocamdată ne apropiem de incapacitate de plăți, a anunțat că justiția este a lui-a venit cu ea de acasă- și va chema el procurorii la ordine. S-a întâmplat totuși ceva: CCR a dat o decizie care îi secretizează declarația de avere. Au sărit toți că nu el este singurul benficiar, că și alții sunt. Asta este o minciună grosolană: Doar Nicușor Dan și noii numiți în Administrația Prezidențială beneficiază de această decizie, toți ceilalți, deputați, senatori, europarlamentari, miniștri, directori, primari, viceprimari, consilieri locali, președinți CJ, consilieri județeni, funcționari, absolut toți au declarațiile la vedere, completate după ce și-au început mandatele, sau la începutul anului, cum scrie la lege. Doar Nicușor și consoarta, alături de noii numiți în administrație sunt beneficiarii acestei decizii Practic este o decizie a CCR pentru președinte și trupa lui, ea însăși neconstituțională, încălcând inclusiv Directiva europeană privind transparența. Patru țări din UE au declarațiile anonimizate, dar celelalte au alte criterii de verificare, dar mai contează?

Mai țineți minte că Nicușor dădea autorizații de construcție doar forțat de hotărâri judecătorești definitive, încălcându-le și pe acelea cu anii, de au murit sute de copii de cancer, neavând unde să se trateze? Ce să mai zic de toaletarea pomilor( sarcină luată la el) pe care nu o semna deloc. Au căzut zeci, sute de pomi, pe oameni, pe mașini, peste cabluri, dacă el nu voia/putea să semneze, nu voia.

Așa și cu Guvernul: Ce e atâta grabă, și toamna este un sfetnic bun. Ce dacă încalcă Constituția, e făcută să fie încălcată de el, ce dacă țara se scufundă, el nu se grăbește.

In timpul acesta Nicușor se leagănă în conferințe de presă, dă din mîini și se joacă cu mingea care i se lipește de aceleași mîini(el a spus). Asta în timp ce râde ca un copil de doisprezece ani, fiind și el mirat de cum îl aplaudă gașca de lăudători, el nefăcând altceva decât să râdă, să se strânbe, să se legene și să dea din mîini cu gesturi doar de el ințelese.

Ați intrebat, cei mai tineri, cum a reușit Ceaușescu să reziste infometând populația și ținând-o în beznă și frig. Exact ca Nicușor Dan: gașca de adulatori aplaudau frenetic orice tâmpenie pe care o făcea. Momentul de la handbal, sau la oină, sau de ce joc de copii o fi fost ăla-că handbal nu era-, este elocvent. Parcă suntem într-o țară de duși, toți aplaudau cu frenezie, unul striga într-un microfon, de drag că Nicușor s-a scălâmbăiat ca un copil de cinci ani cu o minge în brațe. Penibilul lui Nicușor a fost egalat doar de penibilul unei handbaliste care și-a bătut joc la finalul carierei de retragerea ei, dar și al publicului care aplauda tâmp și nu știa de ce. De fapt, secvențele de pe teren, sunt emblematice pentru ceea ce se va întâmpla cu România: Se va scufunda rapid, în aplauzele bezmetice ale adulatorilor lui Nicușor, și sub hohotele de râs ale acestuia, care se va bucura fără să știe de ce.

Acum, vă invit pe toți, inclusiv pe adulatorii lui Nicușor, să vă imaginați cum ar fi fost dacă președinte ar fi fost Călin Georgescu: vă garantez că în trei săptămâni noul guvern lucra de rupea pământul. Nu mai zic dacă era președinte de acum șapte luni, așa cum a fost ales: România era în fruntea țărilor din Europa.

Eu sunt convins că cineva va plăti pentru această trădare de țară. Mai devreme decât credeți.

Deocamdată, ne scufundă Nicușor cu tot cu țară, și râde de bucurie…