In 2010 eram în comisia de învățământ din Camera Deputaților când am văzut discursul lui Traian Băsescu. Zvonuri existau, dar nimeni nu știa ce va fi. “- Se reduc cu 25% salariile tuturor bugetarilor!” “- Vor trebui reduse și pensiile” Am înghețat. Nu-mi venea să cred ce aud. Cum adică un sfert? Ulterior am fost invitat la ședință cu toți parlamentarii. Țin minte ca și acum. Eram în sala C.A Roseti din Camera Deputaților, iar TB ne spunea, exact cum spune acum Bolojan, că dacă nu luăm aceste măsuri, România se prăbușește, intră în incapacitate de plată, vom fi retrogradați la “Junk”, -ce mai’-, dezastru. Consultantul PD-L era același ca și acum, Kensigton. Am început să vorbesc la televizor cum vom salva noi țara de la prăbușire.

Ulterior, au început să apară furturile masive, ANRP, Energie, Drumuri și multe altele: Ăsta a fost primul semn… - Cum dracu nu sunt bani și ăștia fură de rup? Atunci au apărut întrebările: -De unde dracu fură ăștia, că zic că nu sunt bani?

Mai târziu l-am descoperit pe Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie, care scria negru pe alb că “austeritatea este o greșeală”, doboară consumul și economia. Nouă însă, ca și acum, ni se dădea Grecia ca exemplu negativ… “- Și dacă greșim?” Greșeala pe care ulterior am descoperit-o a fost cea mai mică problemă:

A început Nenorocirea: Bugetarii nu au mai avut cu ce să-și plătească ratele, unii-care nu au mai rezistat-, s-au sinucis. Un angajat de la TVR s-a aruncat de la balconul Plenului Camerei Deputaților. Bătrânii nu mai aveau bani de medicamente și de mâncare, au închis caloriferele, nici acum nu știm câți au murit în case bolnavi, flămânzi și fără tratament.

Măsurile de austeritate s-au dovedit a fi o nenorocire. Nu au salvat nimic, doar niște politicieni și “afaceriști” hrăpăreți care au speculat criza…PD-L a dispărut, iar o mare parte din cei care au aplaudat au ajuns prin pușcării.

Ieri am avut un Deja Vu: Nu încruntarea lui Bolojan mă sperie, ci satisfacția de pe chipul lui. Lui Bolojan, ca și lui Băsescu, se vede că-i face plăcere să anunțe măsurile draconice prin care populația va fi îngenuchiată iar economia va fi pusă pe butuci. Călin Georgescu a avut dreptate: Suntem conduși de o patocrație. Măsurile anunțate cu rictus schizoid nu au nici o legătură cu reducerea deficitului: 4% din PIB merge la Ucraina 3% este impozitul pe profit pentru cele 50-60 de miliarde de euro pe care cele 1600 de firme le scot din țară neimpozitate 2% doar din redevențe reale. Să vă dau un exemplu. Redevența la terenurile inchiriate sau concesionate este de 300 de kg la ha sau mai mică, pe când în sistemul privat este 1500 de kg. Doar de aci statul pierde peste 300 de milioane de euro. Continuați cu petrolul, apa și multe altele. 4+3+2=9 9% din trei măsuri. Asta ar reduce deficitul la 0. Noi trebuie să-l reducem de la 9 la 6, deci inclusiv aceste măsuri ar putea fi luate gradual. De exemplu, nu tăiem tot ajutorul dat Ucrainei, ci-l reducem la jumătate, cu foate că SUA, de exemplu, au sistat livrările de armament. O să spun într-o postare viitoare de ce.

Atunci de ce guvernanții în frunte cu Nicușor Dan nu iau aceste măsuri? Foarte simplu: 1) Pentru că așa a dictat Comisia Europeană și 2) Pentru că aceste măsuri bagă groaza în populație.

Discursul lui Bolojan este identic cu discursul lui Băsescu, mai are în plus încruntarea monosprâncenată. Perfect pentru a speria și copiii de țâță. Îi face plăcere să taie, să creeze suferință, cu asta se hrănește. Fix cincisprezece ani au trecut de la acele măsuri care au îngenuchiat poporul. Un popor care a avut tupeul să-și dorească libertate și să-și aleagă singur drumul în demnitate și conștiință.

Acum trebuie pedepsit pentru această îndrăzneală. Stăpânii vor dori pe degeaba și restul resurselor și bogățiilor care au mai rămas de luat, iar asta va finaliza pedeapsa. Nu vor slăbi strânsoarea până ce nu vor auzi poporul scâncind că și-a învățat lecția și nu mai face.

Despre asta sunt aceste măsuri. Despre pedepsirea unui popor care a avut curajul, -pentru scurt timp-, să-și ridice ochii către cer și să treacă din poziția în genunchi la cea dreaptă, demnă. Iar stăpânii nu pot tolera așa ceva. Stăpânii ne vor în genunchi. - Au reușit? -Vor reuși? Doar dumneavoastră puteți da acest răspuns.