Despre Crin Antonescu am aflat prin ‘97, când a fost numit Ministrul Tineretului și Sportului. La vremea aceea construiam Consiliul Tineretului din România împreună cu cei mai importanți lideri ai tineretului, fie din Mișcarea ONG-urilor, fie din zona Politică. Mario Ruse(OT-PSDR) Alice (Rtyis)(OT-UDMR) , Nicu Vasilescu,(OT-PRM) Iulian Dascălu,(Fundația pentru Tineret) Bogdan Olteanu,(OT-PNL) Cristi Terza, (OT-PD) Andra Râșnoveanu,(OT-PD) Răzvan Ionescu, eu și alți câțiva idealiști. Proiectul nostru de suflet era să construim Consiliul Tineretului din România, care să fie format atât din ONG-uri, cât și din reprezentanții tuturor organizațiilor de tineret ale partidelor politice. Un proiect ambițios și aproape utopic, dar constatasem că era aproape imposibil să ne impunem vreun punct de vedere în societate și politică fără să ne unim. CTR s-a născut împotriva voinței Securității, a lui Emil Constantinescu și a politicienilor speriați că vin tinerii din urmă. Sedința pentru aprobarea Statutului și alegerea conducerii CTR a avut loc la Sinaia. Emil Constantinescu își trimisese un om să blocheze ședința, iar guvernul îl delegase pe…Crin Antonescu, Ministrul Tineretului. Așa l-am cunoscut, stătea singur pe un fotoliu în holul hotelului Sinaia, pletos, rupt de realitate. Fiind unul dintre organizatori am întrebat cine este personajul, mi-au răspuns prietenii că e Ministrul Tinetetului. Nu venea dintre noi, nu participase la vreuna din zecile, poate peste o sută de întâlniri preliminare, fusese numit fără vreo consultare cu Organizațiile de Tineret, era-am înțeles-omul lui Patriciu, de care oricum nu ne interesa. Nu- l știa nimeni, dar aveam o problemă mare, că ne putea încurca. Din fericire a fost ca apa, a spus un mesaj insipid, habar nu avea ce caută acolo, noi aveam socotelile noastre cu guvernul, deci nu a contat. Mai târziu am aflat că singura realizare a lui Antonescu ca Ministru a fost să dea moca toate bazele sportive unora și altora. De fapt este singura funcție executivă pe care a avut-o Crin în viața lui, la bază profesor de Filosofie-Istorie, un “liberal care nu a lucrat decât în Parlament. L-a executat pe Tăriceanu(acesta spune că sprijinit de Traian Băsescu) și a pus mâna pe PNL Iată ce spunea Tăriceanu despre Antonescu:

„Ati transformat PNL intr-un partid care se multumeste cu putin, care nu mai doreste nimic. Prin atitudinea aceasta transformati PNL intr-un partid pasiv, in care demagogia si mersul la televiziuni vor fi singurele valori reprezentative ale membrilor sai (…) Ati devenit un simbol al stagnarii si al scandalurilor politice interminabile, prin intermediul celor pe care i-ati promovat. Sub conducerea dumneavoastra PNL este un partid in care trocul politic este la ordinea zilei. De la partidul vector al modernizarii, al dezvoltarii economice si aparator al statului de drept, PNL a ajuns un partid care nu mai are proiect economic pe scena politica si pentru cetatenii Romaniei. Ati distrus spiritul liberal prin deciziile strict de ordin personal si nu v-a interesat de binele partidului”, acuza Tariceanu.

Interesant, nu? Intre timp Antonescu a format PSD-PNL= USL, după care, păcălit de Ponta, a pierdut tot: și partid, și candidatură la prezidențiale(în 2009 l-a bătut Geoană care a luat bătaie de la Băsescu), postul de parlamentar, tot. Momentul demisiei din PNL este însă unul cu cântec. I s-a explicat cu fotografiile în față că trebuie să plece. Și a plecat, nu înainte însă de a negocia pentru soția sa un post permanent la Parlamentul European, un fel de sinecură. Crin este un tip puturos, se scoală pe la două-trei după amiaza, nu-i place să facă nimic, în perioada în care conducea PNL însă juca poker pe mulți bani, toată noaptea. Noaptea juca poker, iar ziua târziu își începea activitatea. Are însă o calitate, deloc de neglijat: Are verbul la el, are un discurs destul de bun. După gustul meu mult prea previzibil, mai ales atunci când e dirijat de alții.

La fel a fost și ieri: Crin e mult prea leneș și prea interesat să-și păstreze pușculița de bani de la soție ca să se fi deranjat să atace conducerea PNL și pe Ciucă. Nu avea de ce: I-a pus partidul din nou nevasta europarlamentar, nu lucrează niciunde, are bani de trai pe spatele ei-neneacă-, e mult prea comod să intre în conflicte, scrie de 15 ani la o carte pe care nu o va termina niciodată, probabil mai joacă-pe sume mici-,- ce vremuri erau odată când jucai pe datorii de milioane de euro-, deci face ce-i place și ce a făcut toată viața: trândăvește. Deranj mare să te incaieri cu toată conducerea PNL, de amorul artei. N-a avut încotro, pentru că a făcut-o la ordinul lui Helvigh, fix cel care l-a schimbat din conducerea PNL și care îl are la mână. Pentru cunoscători însă, Crin a făcut o șmecherie de comunicare, că se pricepe la asta: L-a devoalat pe cel care i-a dat ordinul, de la începutul interviului. Doar că nu a spus: “- Nu e de la mine, m-a obligat Helvigh” Dacă ar fi fost doar o analiză, nu-l expunea pe Helvigh de la bun început. Nici nu pomenea de el. Nu avea de ce. Așa, a transmis clar: “-El împreună cu securiștii lui mă au la mână, ei m-au obligat” Crin a rămas ceea ce a fost tot timpul: Un țucălar la mâna securiștilor care-l șantajează. Mărețul lui interviu este un fâs răsuflat al unui Helvigh care e pe niciunde, și care vrea neapărat să se bage în seamă. De fapt nu el, ci aceia care-l controlează. Despre șoricelul Helvigh o să vorbim însă cu altă ocazie.