Alegerile comasate și-au atins scopul. La nivel național, s-a reușit transferul de la alegerile locale la europarlamentare. Fără surprize majore, doar confirmări. O pată de culoare este Mario Demezo la Slatina, ceea ce dovedește că dacă tu crezi în forța ta, câștigi. Ca un adversar declarat al neomarxiștilor, mă bucur enorm că a pierdut Clotilde, că George Scripcaru este primar de Brașov. Pe de altă parte, e de neînțeles la propriu de ce a câștigat Nicușor Dan. Asta ne arată că o mare parte a electoratului din București este imun la faptul că ar putea să voteze un fost turnător la securitate. Ar mai fi ceva: Absolut dizgrațioasă poziția lui Băsescu care s-a repezit să o pupe pe Clotilde. Din căpitan de vas a ajuns o umbră jalnică a unei bărcuțe eșuate la mal. Este aproape de neimaginat cum a ajuns. Ar fi putut totuși să iasă decent din politică. A ales să iasă cu capul plecat. La Timișoara nu a câștigat Fritz, a pierdut Robu, dar și presiunea lui Ciolacu pentru a-l da afară pe Nica și a-l impune pe Simonis a fist determinantă. Pentru că am ajuns aici, Ciolacu s-a dovedit a fi nu un lider de parfid, ci un combinagiu ieftin, o păpușă gonflabilă a unora. Dacă nu se băga Ciolacu, Nicușor și Fritz pierdeau. Ca o primă concluzie, marele pierzător al acestor alegeri e Ciolacu, care a făcut totul praf. A doua concluzie este că nu mai contează dacă ai fost securist sau turnător, oamenii au uitat. Aceasta este o situație extrem de gravă, pentru că pierderea memoriei colective ne transformă in populație fără trecut și cu un viitor incert. Totuși, USR și cățelușii lui de stânga-PMP și Orban-cine nu sare- s-au dus în cap. Cu un tupeu incredibil, după ce a umplut țara cu moaca lui pe milioane de euro, Drulă vorbește de furt. In al patrulea rând, folosirea mesajului conservator de către PNL, dar și de PSD, l-au dus în cap pe Simion, care și-a dat (probabil) seama că un partid nu se conduce cu țipete și bătăi cu jandarmii, ci cu altceva. Il las pe el să vadă cu ce. Și pentru că veni vorba de naționalism, numit impropriu “suveranism”, în România pur și simplu nu există în forma lui frumoasă, puternică. O adunătură de urlete nu este naționalism. AUR-ul lui Simion este deci un perdant, electoratul s-a prins că a fi naționalist nu înseamnă să te sui pe garduri și să arunci cu rahat in ventilator. Ca o ultimă concluzie, cum era de așteptat, electoratul nu votează clonele și fake-urile gen Burduja, dovadă că o campanie americănească in care bagi milioane de euro nu are priză la electoratul românesc. Cam asta ar fi, la cald, o concluzie a zilei de ieri. Vom avea, mai mult ca sigur, două candidaturi separate din partea PNL și a PSD, George Simion vrea neapărat să-și omoare proiectul, Șoșoacă e o țață urlătoare, iar naționalismul românesc nu este nici pe departe ce ar trebui să fie.