Se acceptă. Mai bine mai târziu decât niciodată, să recunoști că ești narcisist, că-ti place să fii în lumina reflectoarelor, că cochetezi cu politica neomarxistă, că cei pe care-i servești sunt de fapt politicieni sau implicați politic, ceea ce vrei și tu.
“Asumarea publică a statutului de (intelectual) creștin ar trebui în mod firesc să fie precedată de imunizarea la pofta pantagruelică de vizibilitate, la înfruptarea hulpavă din roadele dulci, dar otrăvite ale acceptării celor trei ispitiri prin care a trecut neclintit Hristos.
Există însă oameni care defilează cu panaș creștin care îmbracă și dezbracă stridente haine politice, ideologice, confesionale și culturale. Oameni care s-ar dezbrăca și îmbrăca oricând și cu orice doar pentru a parveni public, doar pentru a se instala cât mai confortabil în fotoliul „celor văzute”. Oameni care vorbesc cu ceasurile despre modele, dar aleargă apoi după adecvarea la „modele” politice ale zilei, oricât de ridicole sau respingătoare ar fi acestea.”
(Citat integral Vasile Bănescu, scriind cu o sinceritate debordantă, probabil, despre el însuși)
