Astăzi am trecut pe la Ionuț, care este în ziua a cincea de GREVA FOAMEI, la Curtea de Apel București pentru înlăturarea Dictaturii și revenirea la turul doi al alegerilor prezidențiale. Ionuț are 29 de ani și nu vrea altceva decât Alegeri Libere și respectarea votului în țara lui, în țara noastră. Vorbește încet cu vocea un pic stinsă, însă este foarte coerent și hotărât să continue greva foamei până ce Curtea Constituțională nu va reveni asupra deciziei de anulare a turului doi. Am plecat de lângă el cu un sentiment adânc de tristețe că s-a ajuns ca o mână de așa zis judecători să ne aducă în situația aceasta. Mi-am adus aminte cum la 23 de ani am ieșit în stradă pentru Libertate, Libertate pe care ne-au furat-o acum printr-o hotărâre ilegală a unui președinte care urăște poporul și a unei mîini de bezmetici. Inonuț doarme pe scările CAB, într-un frig cumplit și nu vrea nimic decât Libertate, nu vrea bani, nu vrea mărire, nu vrea decât să-l lase să-și voteze in turul doi președintele. Poate cei nouă judecători au și ei copii, poate au nepoți de vârsta lui Ionuț. Eu pur și simplu nu înțeleg ce au în loc de inimă, când au aruncat un întreg popor în bezna dictaturii. Au greșit, dar pot reveni, nu trebuie să moară nimeni din cauza greșelii lor. Știu și ei că au greșit, că nu sunt probe, că nu aveau voie să anuleze alegerile. Am vorbit mult cu Ionuț, mai mult a vorbit el, cu voce caldă, stinsă de frig și lipsa hranei. Cât stăteam acolo a venit o doamnă și i-a adus o sticlă de ceai cald, neîndulcit. “-Au încercat să-mi de ceai dulce, ca să-mi anuleze greva. Primesc ceai doar de la cunoscuți. Aș putea să plec în Anglia, sau acasă la căldură, dar nu vreau să ne fure străinii țara”, mi-a spus Ionuț. Vă dați seama?! Lui Ionuț îi este frică să nu-i compromită cineva gestul dîndu-i ceai dulce! Câtă forță, câtă putere, cât curaj are copilul acesta în a-și apăra convingerile și Libertatea! “- Sun la Salvare și-mi fac analize, mi-a zis Ionuț în timp ce-mi arăta un EKG făcut de echipajul de la salvare. “- Vom reuși? Eu nu ies din greva foamei până nu organizează turul doi!” I-am spus că “ “Sigur vom reuși”, dar mă doare cumplit că s-a ajuns aici. Când scriu aceste rânduri, în mașină, după ce am plecat de lângă el, de-abia îmi stăpânesc lacrimile, pentru că un copil își riscă viața pentru Libertatea noastră! Dar asta mă îndârjește și mai mult să nu ne lăsăm, să strigăm “TURUL DOI, INAPOI”, până nu e prea târziu, pentru Ionuț și pentru un popor întreg. Dacă aveți un pic de timp treceți o oră pe la Ionuț, pe scările Curții de Apel București, și spuneți/i o vorbă caldă intr-o iarnă care se așterne din ce în ce mai intunecoasă și rece asupra României. -Mulțumim frumos, Ionuț și ai grijă de tine! Doamne Ajută acest popor minunat lovit și oropsit chiar de conducătorii lui!