Pare că ceea ce face Marcel Ciolacu zilele acestea este campanie electorală; și cred că este. Să ne înțelegem: Asta nu înseamnă că este neapărat rău. Omul politic este tot timpul om politic Românii sunt obișnuiți ca premierii României să dea cât mai puține declarații și să spună că nu/și văd capul de treabă. Intre timp îi înjură de-i spurcă, că nu sunt buni de nimic. Manipularea opiniei publice a mers atât de departe încât se spune dinspre gașca neomarxiștilor că toți, dar absolut toți politicienii după ‘89 au fost hoți, ticăloși, corupți, proști, etc. Nimic mai fals. Dar pentru că este mesajul favorit al partidelor antisistem, USR, AUR, SOS, e rostogolit pe toate gurile în media. “- Ne trebuie un OM NOU!” Au zis comuniștii, naziștii, fasciștii, legionarii, comuniștii români și mulți alții. Acum o zice Drulă, Simion, Șoșoacă și trupa lor. “- plecați voi să venim noi!” e principala regulă a politicii. De când a apărut Simion pe scena politică, PSD și PNL parcă au fost anesteziate. “- Noi ne facem treaba, muncim, lasă că el vorbește, dar lumea vede că nu e serios.” In politică, această abordare înseamă sinucidere. Simion și gașca au ocupat tot terenul, ce dacă cu strigăte și hăulituri, l-au ocupat. Nu am auzit vreodată ca vreun partid aflat la guvernare să fie lăudat și scărpinat. Partidele se erodează la guvernare, singura lor soluție este ca liderii să fie mai vizibili, să explice măsurile pe care le iau, bune/rele. Personal, am fost într-un partid care, din cauza faptului că liderii partidului nu au vrut în ruptul capului să-și asocieze numele cu măsurile nepopulare, a dispărut de pe scena politică. Liderii partidului au crezut că se salvează individual, pierzându-se în alt partid. Lipsa de curaj și onestitate a liderilor, măreții Berceanu, Videanu, Blaga, etc., a făcut ca PD-L să dispară. Le-a fost mai ușor să dea vina pe Băsescu și pe Udrea, ei înșiși fiiind principalii responsabili de dispariția PDL. Păstrând proporțiile, situația este cumva similară. PSD și PNL sunt în fața unor măsuri nepopulare/sau mai puțin populare, unele din ele chiar greșite, pe care trebuie să/le ia. Singura lor șansă este să iasă public cât mai mult și să explice electoratului ce fac sau ce vor să facă; cum pot, mai târâș/grăpiș, dar să iasă. Se vede la ordonanța pe fiscalitate că, dacă au comunicat mult, lumea cât de cât nu s-a împotrivit. Revenind deci, faptul că Marcel Ciolacu este într-un fel de campanie electorală nu e neapărat un lucru rău, dacă-și face și treaba. Problema este să nu fie singurul în situația asta, ci să fie dublat de liderii celor două partide. Dar asta este altă poveste.
