Ulciorul nu merge de trei ori la apă.

Proverb romanesc, adaptat in Oltenia.

- In primul rând cred că știți ce este acela un ulcior, dar mai ales cred că ati băut apă din el. La câmp, la săpat de vie, la cules de vie, la prășitul porumbului. Când soarele încinge de rupe, când mai ai un pic și crezi că te sfârșești pe crăpătu-ăl mare, la capul loculu este ulciorul. Salvarea. Băgat bine sub o tufă, la umbra unui pom. Tragi tare să ajungi la cap, postata nu se mai termină, ti-e rușine să te duci doar tu, pentru că și ceilalți asudă, iar dacă te duci rămîi în urmă singur, apa din ulcior este ca o izbăvire, răcită natural de lutul frământat și modelat de mâna olarului, gata, ai ajuns! Scoți coceanul din cap, dopul improvizat din gura țâțânii și bei. Apa ținută rece de ulcior, la umbra nucului. Dacă pica dopul improvizat dintr/un vârf de porumb, de pe țâțână, intrau ‘goangele, iar când ‘beai apă, in special urechelnițe, (le zicea așa că sparg timpanul(?)), teroarea copilăriei, trebuia să le scupi, deci nu trebuia să lași ulciorul destupat, nici pe țâțâna mică, nice oe ‘gura mare.

Intotdeauna îmi aduc aminte de bunica mea dinspre mamă, Maria, zisă Mița a lui Costică a lu’ Nena, de la Maglavit, “era a bunicului”, așa vorbesc oamenii în zonă, “al cui ești”, , o poveste întreagă, zi de zi, cu sapa în spate, pleca la patru-cinci dimineața și se întorcea înainte de a însera. Peste douăsprezece ore de prășit. La stat, pentru stat, sau la CAP, care era tot un drac, adică statul care ke-a luat pământul și a spus că e Cooperativă Agricolă de Productie, de fapt era tot statul. Nu pe terenul lor, pentru că nu era ak lor, era al statului.

Iar când a fost să fie la pensie, după zeci, zeci de ani de sapă, statul nu le-a dat nimic, ca Statul se “Reforma”, pensia este pe bază de “contributivitate”, pentru că cică nu au contribuit.(?!) - Ce să contribuie? -Și-au lăsat tinerețea pe câmp, nu au fost o zi la băi măcar, au tras ca boul în jug, iar apoi statul i-a abandonat. Pe toți.

Peste un milion de oameni abandonați de statul care se “Reforma”. Lăsați în urmă, fără pensie, fără nici un venit.

Au murit încet, în liniște, fără să protesteze, uitati și abandonati de semenii lor, de un “Stat” care cică “Reforma” sistemul de pensii, pe bază de contributivitate, când ei au controbuit cu visța lor care și-au lăsat-o la peste treizeci de frade oe câmp, fără bani de doctor și de medicamente, cu lacrimi în ochi pentru că statul i-a abandonat. Cică nu au “contribuit”. Au contribuit cu viața lor care s-a dus cu ochii într-o sapă bătând ritmic în pământul care le fusese luat de comuniști, ca o inimă care cu fiecare bătaie, se stimge ușor…- Care a fost vina lor?

Au muncit de au crăpat, nici nu știau că, vreodată, unii, care nu au pus în viața lor mâna pe sapă, vor spune că nu ei au “contribuit” Au contribuit zeci de ani cu viața lor lăsată pe câmp, în arșița verii, uitându-se că nu mai ajung odată la capul “locului”, unde era ulciorul cu apă rece, izbăvirea trecătoare a unei vieti chinuite….

Același stat care le luase carul cu boi, pământul și toată averea, că venise comunismul, pe care Soroș și gașca lui de nebuni îl vor înapoi.

…De ce oare românul, în inteligența lui ancestrală, a scos acest proverb?

“Ulciorul nu merge de trei ori la apă”, în varianta oltenească, corect este “de multe ori”, in Oltenia doar de trei.?

Spargerea ulciorului este o nenorocire. ceva mai grav nu se poate, bine că nu se sparge pe câmp, când te duci să-l umpli de la fântână.

- Ați pus vreodată apă din ciutură în ulcior, să nimerești gura ulciorului cu ciutura plină, grea, de lemn? Era chinul copilăriei mele la bunici, pentru că de multe ori eu trebuia să-l umplu. Mai bine il umpleam acasă, de seara, că puneam cu cana direct. Primul lucru oe care-l puneai în căruță era ulciorul.

…La Bolojan e a treia: Ne-au mintit, inclusiv pe mine, recunosc, cu Băsescu. “Iarna nu-i ca vara”, după aceea primarul, după aceea președintele., Un fost comunist și turnător la Securitate. Aceeași Securitate care punea Miliția la capul locului să o controleze pe “mamaia mică”, bunica mea dinspre mamă, Mița lu’ Costică Nena, dacă nu a luat trei drugi de porumb ca să o bage la pușcărie. Dar ea îi păcălea: Lua un pumn de boabe ca să-l dea la găini seara, le ascundea in buzunarul din față al șorțului, acolo totuși nu aveau curaj să controleze…

Mitul omului care face, a nenorocit, fără nici o empatie, o țară întreagă. Mitul primarului care face, om de actiune, și acum sunt unii boi care se uită în gura lui, eu m-am lecuit demult…

Al doilea, Iohannis. Primarul “neamț”, care tace și face, gospodar. Ca orice mit, când a fost pus in fruntea trebii, s-a spart, s-a dezumflat. Praful s-a ales de primarul gospodar, neamtul: Președintele călător, fără nici o sunstanță

Al treilea, ultimul, Primarul care face, Bolojan, aceeași lipsă de empatie ca la ceilalti doi, reformatorul, ca și primii doi. Acesta este mitul:

Primarul Reformator, care “face”, îl aduci în București și-l pui în fruntea trebii. Și se sparge când ajunge aici.

Bolojan s-a dezumflat, la el s-a spart ulciorul, oamenii s-au prins. Au băgat zeci de milioane de euro în constructia mitului Bolojan, l-au umflat cu pompa, dar nu a mai mers. Lumea s-a prins. Ăsta s-a dezumflat cel mai repede.

L-am văzut aseară la televizor, era terminat: Aceeași lipsă de empatie, el, care “modernizează” Statul, Sistemul, marele reformator de mucava. Un nimeni, un fost șofer ajuns împărat și prima dată-l omoară pe tacsu’.

A treia oară și ultima. Aceeași lipsă de empatie, același dispreț față de români ca la primii doi. Dar ulciorul s-a spart a treia oară.

Zilele acestea va fi sfârșitul mitului. The End. Final. Finalul unui mit creat de același Soroș. De ce se va fi încheiat Mitul Bolojan, înainte de a fi lansat la apă? Săptămâna aceasta se sparge mitul reformatorului cinic, care “modernizează” România pana se alege praful.

Reforma. Reforma împotriva propriului popor. Reforma rece, dură, neomenosă, lipsită de empatie, care nu aduce nimic bun, doar chin și jale. Toți trei ăștia ne-au “Reformat” până ce oamenii s-au stins încet, singuri, alți nouă milioane și-au luat câmpii și au plecat în lumea largă, alții s-au aruncat pe geam de atâta reformare, după ce le-a luat banca casă. Cei mai mulți însă suferă în liniște și obidă, cu o lacrimă în colțul ochiului și întreabă, candid, cum întreabă măglăvicenii care nu înțeleg de ce conducătorii sunt contra lor:

“-Ce au ‘nică ăștia cu noi?” - Ce să aibă? “- Vă “reformează” până vă omoară, iar odată cu voi omoară și țara…”

Pentru că Soroș nu știe proverbul românesc, adaptat în Oltenia:

Ulciorul nu merge de trei ori la apă”

Aici este geniul poporului român, care îndepărtează orice corp străin. A venit rândul lui Bolojan